MNIR 50
Crearea acestui muzeu a fost o provocare pentru autorităţi, dar şi pentru specialişti, deoarece a reprezentat o proiecţie, mai concentrată, a întregului sistem al muzeelor de istorie din ţară.
Prin Hotărârea nr. 1448 din 3 martie 1968, Consiliul de Miniștri al R.S.R. hotăra înființarea, în București, a Muzeului Național de Istorie a României (fapt confirmat oficial pe 20 martie 1970, când apărea o nouă „Hotărâre a Consiliului de Miniştri privind înfiinţarea de Muzeului de Istorie al Republicii Socialiste România”). Pentru sediul muzeului au fost luate în calcul mai multe variante (clădirea Comitetului Geologic de pe Șoseaua Kiseleff, Palatul de Justiție, Palatul Primăriei Capitalei, Palatul Poștelor sau ridicarea unui sediu nou), însă, în final, s-a decis amenajarea acestuia în clădirea de pe Calea Victoriei 12.
Prin Hotărârea din 20 martie 1970 se stabilea și componența Comisiei de Organizare, al cărei președinte era academicianul Constantin Daicoviciu. Lucrările pentru Tematica muzeului și pentru realizarea colecției au demarat încă de la începutul anului 1969, în momentul în care s-a decis, neoficial, la nivel înalt, care va fi noul sediu. În cei trei ani, până la deschidere, tematica va fi modificată de nenumărate ori.
Primul colectiv de specialişti, iniţial detaşaţi, apoi transferaţi „în interesul serviciului” la muzeu, era format din: Sarafolean Gavrilă – şef secţie, Chiţescu Lucian – şef secţie, Leahu Valeriu – şef secţie, David-Ţeposu Lucia – şef secţie, Vâlcu Gheorghiţă – muzeograf principal, Ştefănescu Liviu – muzeograf principal, Popescu Elena – muzeograf principal, Burda Ştefan – muzeograf principal, Ilincioiu Ion – muzeograf principal, Ligor Alexandru – muzeograf principal și Chivulescu Emilia – secretar dactilo.
Realizarea expoziţiei de bază a Muzeului Național de Istorie a fost o chestiune foarte complexă şi foarte complicată. În cadrul acesteia trebuiau expuse obiecte cu o mare relevanţă istorică, dar, mai presus de aceasta, trebuia să coabiteze adevărul istoric cu cerinţele ideologice. Expoziţia de bază a fost încă de la început împărţită pe secţii, pentru fiecare secţie existând o comisie de specialişti însărcinată cu analiza tematicii. Credem că merită să-i amintim pe cei care au făcut parte din aceste comisii:
– Comisia de specialişti pentru secţia de istorie medie: prof. univ. dr. Gheorghe Ştefan, prof. univ. Mihai Berza, Octavian Iliescu, prof. univ. dr. Ion Ionaşcu, dr. Constantin Şerban, dr. Ştefan Olteanu, Lucian Chiţescu);
– Comisa de istorie modernă: prof. univ. dr. C.C. Giurescu – preşedintele comisiei, dr. Cornelia Bodea, membru, dr. Dan Berindei, membru, dr. Vasile Netea, membru, Elena Pălănceanu, secretar, Ion Ilincioiu, secretar);
– Comisia de specialişti de pe lângă Tezaurul istoric: acad. Andrei Oţetea – preşedinte, Corina Nicolescu, Alexandrina Alexandrescu, Ecaterina Dunăreanu–Vulpe, Octav Iliescu, Bucur Mitrea, Xenia Ghica – arhitect, Viorica Caşoianu – arhitect, Mircea Sfârlea, Ştefan Burda, Radu Florescu, Mircea Neicov – Departamentul Cultelor, Nicolae Vlasa – Muzeul de Istorie Cluj;
– Comisia de Istorie Antică: Emil Condurachi – preşedinte, Ion Ardeleanu, Petre Alexandrescu – cercetător principal la Institutul de Arheologie, Hadrian Daicoviciu – director adjunct Muzeul de Istorie a Transilvaniei, Nicolae Lupu – decanul Facultăţii de Istorie și Filozofie Sibiu, Xenia Ghica – arhitect, Adrian Rădulescu – director Muzeul de Arheologie Constanţa, Lucia Ţeposu – şef Secţie Istorie Antică Muzeul Naţional de Istorie);
– Comisia de Istorie Contemporană: Aron Petric, Titu Georgescu, Banyai Ladislau, Şerban Cioculescu, Ion Ardeleanu, Vasile Arimia, Carol Gölner, Victor Axenciuc, Constantin Mocanu, Gavrilă Sarafolean, arh. Dumitru Stănescu.
Primul director al muzeului, între 1970-1971, a fost Ion Ardeleanu. El a fost urmat de Florian Georgescu (fost director al Muzeului de Istorie și Artă al Municipiului București), care s-a aflat la conducerea instituției până în anul 1985.
Organizarea expoziţiei permanente a presupus amenajarea, proiectarea şi realizarea unei suprafete expozitionale de cca. 15 000 m2; au fost instalate 1 500 sisteme de expunere în care au fost expuse cca. 50 000 de valori de muzeu; au fost întocmite 300 de texte explicative de săli şi vitrine; au fost alcătuite 64 hărţi, 80 de grafice și 9 000 de etichete.
Lucrările de construcție, renovare și amenajare au fost executate de Întreprinderea „Carpați” din subordinea Gospodăriei de Partid. Proiectarea grafică și amenajarea muzeistică au fost realizate de I.S. Decorativa (cu ajutor specialiștilor muzeului).
Expoziţia de bază a Muzeului de Istorie a R.S.R., aşa cum a rezultat, era întinsă în 50 de săli, la care se adăugau Cabinetul Numismatic, Tezaurul Istoric și Lapidarium-ul cu Copia Columnei lui Traian (162 piese – reliefuri 125, baza 33, capitelul 4, transmisă din administrarea Muzeului Satului în administrarea MIRSR prin decizia nr. 261 din 22 martie 1971). La etajul al doilea a existat, pentru scurt timp, expoziţia de artă medievală românească.
Adunând sub un singur acoperiş cele mai importante mărturii ale trecutului României, nu este de mirare că muzeul a reprezentat un punct de atracţie pentru publicul din ţară, dar şi din străinătate. În același timp, regimul comunist a privit muzeul ca pe un instrument al propagandei şi, odată (sau mai ales) cu realizarea Expoziţiei Omagiale (1978), ca pe un pilon de bază în cadrul mecanismului cultului personalităţii lui Nicolae Ceauşescu. Urmărind istoria acestei instituţii în anii comunismului găsim suficiente dovezi care să ne convingă atât de rolul său de instituţie muzeală de prim rang, dar şi de cel de organism bine „încorsetat” în chingile ideologiei „Epocii de Aur”.
În consecinţă, aici au fost aduse cele mai faimoase tezaure, în primul rând cele din metal preţios, în singurul loc public unde securitatea şi vizibilitatea puteau fi asigurate în aceeaşi măsură. De asemenea, o mulţime de alte piese de mare valoare arheologică şi istorică au poposit în expoziţiile Muzeului Naţional, pentru a ilustra mileniile de istorie, ori, pentru mai multă acurateţe, istoria de atunci.
Din punct de vedere tematic, expoziția permanentă se împărțea astfel: Cabinetul Numismatic, Lapidarium-ul şi Tezaurul Istoric. Din punct de vedere tematic, se împărţea astfel:
Paleoliticul, mezoliticul (sălile 1 – 3); neoliticul şi perioada de trecere la epoca bronzului (4 – 5); epoca bronzului (6); prima epocă a pietrei (7); oraşele greceşti din Dobrogea, a doua epocă a fierului – cultura geto – dacă (8 – 10); epoca dacică (11 – 13); epoca romană (14 – 17); populaţia autohtonă daco – romană, popoarele migratoare (18 – 18A); cultura materială şi spirituală pe teritoriul patriei noastre (19 – 20); formarea şi consolidarea statelor feudale româneşti (21); ţările române la sfârşitul secolului XIV – începutul secolului XV (22); Ţara Românească în a doua jumătate a secolului XV (23); cultura ţărilor române în secolele XIII – XV (24 – 26); Moldova în timpul domniei lui Ştefan cel Mare (27); ţările române în secolul al XVI –lea (28); cultura ţărilor române în secolul al XVI-lea (29); ţările române în secolul al XVII-lea – primele decenii ale secolului al XVIII-lea (30); ţările române în secolul al XVIII-lea – primele decenii ale secolului al XIX-lea (31); cultura ţărilor române în secolele XVII – XVIII (32 – 33); mişcarea revoluţionară din 1821 de sub conducerea lui Tudor Vladimirescu (34); perioada premergătoare revoluţiei de la 1848 (35); revoluţia de la 1848 în ţările române (36); Unirea Principatelor Române, 1859 (37); cucerirea independenţei naţionale a României, 1877 – 1878 (38); România şi Transilvania la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX (39); cultura la sfârşitul secolului XIX – începutul secolului XX (40); România în anii 1914 – 1918 (41); România în anii 1918 – 1828 (42); România în anii 1929 – 1933 (43); România în anii 1934 – 1944 (44); revoluţia populară în România (45 – 46); România în anii construcţiei socialiste (47 – 49).
Cutremurul din 1977 a adus unele pagube clădirii, dar şi unei părţi a patrimoniului, aşa încât expoziţia a trebuit schimbată, aproape complet. Această a doua expoziţie permanentă a MNIR era, încă şi mai mult decât prima, expresia voinţei politice a Partidului Comunist, ca urmare a unei mult mai insistente intruziuni ideologice în creaţia muzeografică. În anul 1978 au fost deschise cele două expoziții „omagiale”: la parter „Mărturii ale dragostei, prețuirii și adâncii recunoștințe manifestăte de întregul partid și popor față de tovarășul Nicolae Ceaușescu secretarul general al Partidului Comunist Român, președintele Republicii Socialiste România, cu prilejul aniversării a 60 de ani de viață și a peste 45 de ani de activitate revoluționară” (4 săli, cu suprafața de 750 mp), cuprinzând cadourile primite de cuplul Ceaușescu din țară și la etajul II – „Dovezi ale dragostei, înaltei stime și profundei prețuiri de care se bucură președintele Nicolae Ceaușescu și tovarășa Elena Ceaușescu, ale amplelor relații de prietenie și colaborare dintre poporul român și popoarele altor țări” (10 săli, 2.500 mp) ce conținea cadourile primite din străinătate.
Întreaga expoziție, nu doar „Omagiala” era plină cu citate din Nicolae Ceaușescu și Programul partidului referitoare la evenimentul respectiv. Ideea directoare: rolul maselor și mișcării muncitorești! Era exagerat aspectul social (toate răscoalele aveau momente speciale)! De la sfârșitul secolului XIX existau extrase din presa socialistă despre orice eveniment. Expoziția a devenit un fel de manual plin de citate.
Anii ’90 au adus Muzeului Naţional o altă istorie, ca şi întregii societăţi româneşti. O schiţă de caracterizare a decadei s-ar putea reduce la doi termeni: schimbare şi confuzie, fiindcă unde se petrec multe schimbări este şi destulă confuzie… Probabil că cea mai semnificativă schimbare s-a produs – aşa cum era şi de aşteptat – în oameni, în oamenii care alcãtuiesc familia „MNIR”. Poate o tresărire de orgoliu, poate o undă de speranţă, poate, pur şi simplu, exploatarea şanselor, au făcut ca pretenţiile de la noi înşine să ia alte dimensiuni. Dacă înainte de 1990 existau numai trei specialişti cu titlul de doctor, în 2022 numărul este mult mai mare, la o cifră globală a angajaţilor care nu a crescut, ci din contră.
Am fost gazdele unor manifestări ştiinţifice de prim rang, şi, pentru a rămâne la esenţă, vom aminti aici Congresul Internaţional de Bronzuri Romane, în mai 2003, cu o prezenţă internaţională remarcabilă (din peste 15 ţări), dar şi o participare naţionalã numeroasã şi cu o foarte bunã reprezentare a principalelor instituţii academice şi de cultură.
În anul 2002 s-a decis, la nivel guvernamental, începerea lucrărilor de consolidare și restaurare a clădirii și de refacere a expoziției de bază a muzeului. Patrimoniul a fost strâns în grabă și a fost depozitat pe unde s-a putut, rămânând deschise publicului doar expozițiile permanente și temporare de la parter. Din anul 2006, din lipsă de fonduri, lucrările au fost sistate, după ce doar o mică parte din acestea fuseseră finalizate. Clădirea se află într-o situație extrem de dificilă, cele mai multe spații neputând fi folosite pentru organizarea de expoziții sau activități cu plublicul. Acoperișul este mai ciuruit decât o sită, subsolul este igrasios și plin de mucegai, fațadele de deteriorează… Pe spațiul expoziției de bază au fost amenajate depozite temporare, pentru a se asigura protecția patrimoniului național. Din păcate, situația clădirii se agravează din ce în ce mai mult, în condițiile în care, fondurile de care dispune instituția permit doar intervenții minore și care nu au efect pe termen lung.
Cu toate acestea Muzeul Naţional de Istorie a României continuă să fie una dintre instituţiile reprezentative ale culturii româneşti, deţinând un fond foarte valoros de bunuri de patrimoniu mobil care ilustrează toate perioadele semnificative din trecutul poporului român, cât şi din vremea unor civilizaţii care au existat în vechime pe actualul teritoriu al ţării noastre.
Bogatul patrimoniu include peste 650.000 piese (un număr care sporeşte anual şi între care se numără obiecte remarcabile), organizat în următoarele colecţii: ceramică, lapidarium-tegularium, numismatică, filatelie, medalistică-sigilografie, tezaur, manuscrise, tipărituri, artă plastică, artă decorativă, fototecă istorică, stampe, hărţi, metal, armament şi echipament, textile şi mobilier.
În momentul de față muzeul prezintă publicului două mari expoziţii permanente – Tezaurul Istoric, respectiv Lapidarium-Copia Columnei lui Traian – şi expoziţii temporare cu tematică diversă, organizate în Holul Central.
Muzeul a organizat expoziții memorabile la sediul propriu, în ţară, sau în străinătate. Dintre acestea amintim:
“Goldhelm, Schwert und Silberschätze. Reichtümer aus 6000 Jahren rumänischer Vergangenhelt”, Frankfurt-Rotterdam, 1994
“I Goti”, Milano, 1994
“Vivre au bord du Danube il y a 6500 ans”, Paris , Orléans, Nemours, 1996-1997
“Rings of passion: Five Emotions In World Art”, Atlanta, 1996
“I Daci”, Florenţa, 1997
“Traiano – ai confini dell Impero”, Ancona, 1998-1999
“Gotter und Helden der Bronzezeit. Europa in Zeitalter des Odysseus”, Copenhaga , Bonn , 1998-1999
“Celebrating Wedding – Splendid World of Needle Arts”, Tokio, Osaka, mai-iunie 1999
“România în al Doilea Război Mondial”, București, 2001
“Sticlărie venețiană din Renaștere până în secolul al XIX-lea”, București, 2002
“The Antique Bronzes in Romania”, Bucureşti, mai-noiembrie 2003
“Şi tu ai fost urmărit!”, itinerant, Romania, Germania, 2003-2004
“Expediţia suedeză în Cipru”, septembrie-decembrie 2005
“Dacia Avgvusti Provincia”, București, 2006
“România în timpul lui Carol I”, București, 2006
“Medalii și însemne masonice. Istorie și simbol”, București, 2006
“Comunismul în România”, București, Varșovia, 2007
“Vinul la banchete. Semne ale puterii”, București, 2008
“Orașele României”, Bucureștii, 2008
“Praga – 40”, București, Praga, 2008
“Onoarea Națiunilor. Ordine și decorații”, București, 2008
“A l’aube de l’Europe. Les grandes cultures neolithiques de Roumanie”, Olten – Elveția, 2008
“The Lost World of Old Europe”, New York, Oxford, Atena, 2009 – 2010
“Comorile timpului. Civilizații din Epoca Pietrei”, București, 2009
“Aviația în România. 1910 – 2010”, București, 2010
“Unearhed”, Norwich – UK, 2010
“Ori antichi della Romania. Prima e dopo Traiano”, Roma, 2010 – 2011
“Stindardul liturgic al lui Ștefan cel Mare”, București, Chișinău, 2011
“70 – 80. Tinerețea noastră”, București, 2011
“Muzeele din România între clasic şi modern. Proiecte muzeale (1990-2010) “, București, 2011
“Basarabia 1812 – 1947. Oameni, locuri, frontiere”, București, Chișinău, 2012
“Genio Helvetico”, București, 2012
“BING. Magia jucăriilor”, București, 2012
“Comorile Chinei”, București, 2013
“Futurotextiles”, București, 2013
“Aurul și argintul Antic al României”, București, Timișoara, Oradea, Satu Mare, Sibiu, Cluj-Napoca, Târgu Mureș, Alba Iulia, Iași, Constanța, Piatra Neamț, Târgoviște, Bârlad, Galați, Debrecen, Szeged, 2013 – 2018
“Imagining the Balkans”, Ljubljana, Belgrad, București, Skopje, Atena, Cetinje, 2013 – 2015
“Haina îl face pe om. Șase secole de istorie vestimentară”, București, Oradea, 2014 – 2015
“Genio Gallico”, București, 2014
“Românii și Marele Război”, Milano, Torino, Roma, Trieste, Perugia, Bruxelles, Bruge, Aalst, Namur, Huis Doorn, 2014 – 2016
“Radiografia unei lumi dispărute. Privind înapoi spre trecut: Sultana – Malu Roşu, o aşezare preistorică de acum 6000 de ani”, 2015
“Comorile României”, Beijing, Chengdu, 2016
“România în Marele Război”, București, Toledo, Barcelona, 2016-2018
“Felix Terra. Istorie și artă ecleziastică în Episcopia Romano-catolică de Oradea”, București, 2017
“Aurul Antic. De la Marea Neagră la Oceanul Atlantic”, Lisabona, 2017
“Femei în război”, Veneția, Istanbul, 2018
“Terra Christiana”, 2018
“Marele Război și unificarea României”, Roma, 2018
“Semper Uniti”, București, 2018
“1989. Treizeci de ani după…”, București, 2019
“Broderii de tradiție bizantină din România”, Paris (Luvru), 2019
“Civilizația medievală în Moldova și Țara Românescă”, Lisabona, 2019
“Dacia Felix”, Tongeren, 2019
“Originile Europei”, Liege, 2019
“Maria a României. Regină și artistă”, Reims, 2019
“Sharing a common future”, Beijing, 2019
“Fragment. Experiența restaurării”, București, 2020
“Onoarea națiunilor”, București, 2020
“România în al Doilea Război Mondial”, București, 2021
“Tezaurele arheologice ale României. Rădăcini dacice și romane”, Madrid, 2021
“Exponatul lunii”, 2012 – prezent.